Acest articol e mai mult sau mai puțin un pamflet și reflectă frustrările creierului meu zbuciumat, dat prin mașina de tocat (rimă involuntară) ori de câte ori trebuie să gândească în germană.
Toată lumea spune că germana e o limbă grea și până acum ceva vreme nu puteam să înțeleg de ce. Șapte cazuri nu are ca mai orice limbă slavă, are numai patru și terminațiile se suprapun de multe ori (slavă cerului!). Folosește alfabetul latin, nici măcar chirilic, ca să nu mai vorbim de scriere cu pictograme ca în multe limbi asiatice. Verbele nu au nimic care să corespundă perfectului din engleză sau aspectului verbelor slave (cât să fie nevoie să înveți câte două verbe pentru fiecare verb din limba maternă – dacă nu e și ea, la rândul ei, o limbă slavă). Pronunția, cu excepția a 2-3 sunete, e simplă încă de la prima încercare. Cu toate acestea, de unde tot tam-tamul în jurul imposibilității învățarii limbii germane, care l-a făcut și pe stimabilul Mark Twain să scrie cât de greu i-a venit până și lui (vezi aici). Vorbesc desigur, despre stăpânirea la nivel avansat. Nu vreau să deviez prea mult de la subiect, dar oricine poate învăța ușor orice limbă la un nivel A1-A2. Buba vine după, când se trece la chestii din ce în ce mai complexe și subiecte de discuție la care poate te-ai bâlbâi și în limba maternă.
Sigur, neavizații sunt speriați de cuvintele lungi, și, carevasăzică, aici e problema. Nimic mai greșit. Cuvintele foarte lungi pe care mulți le creează singuri (asta e o particularitate mișto a germanei, îți dă mână liberă să îți faci propriile combinații de cuvinte) ca să dea exemplu până unde se poate merge, nu vor apărea, probabil niciodată, în nicio conversație. Cuvintele lungi aparțin limbajului de specialitate și reflectă pasiunea germană pentru puricarea la sânge a oricărui detaliu și descrierea oricărei realități cât mai amănunțit. Și cuvintele lungi sunt de fapt puse cap la cap din cuvinte simple, care știi ce înseamnă și care împreună creează un nou cuvânt, de specialitate de multe ori, pentru care într-o limbă ca română se folosește ceva pompos și de origine latină ca să sune cât mai științific și puțin accesibil.
Alții sunt speriați de articole. Aici sunt pe jumătate de acord. Multe articole germane sunt diferite de cele din română și prin ele se vede cât de mult traduci din propria limbă maternă în timp ce vorbești. Articolele se stăpânesc cu timpul (cu muuult, foarte muuuult), deci e nevoie doar de răbdare și atenție când vine vorba de ele. În schimb, cu tradusul am ajuns unde voiam de la început să ajung. O să mă refer de acum înainte strict la comparații cu limba română (deși se aplică și la multe altele): modul german de a forma propoziții, de a ordona cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze, de a lega cuvintele între ele este mașina de tocat care mi-a făcut creierul pastă de mici. Să ajungi în punctul în care gândești în timp ce vorbești în germană, și nu traduci din română/engleză este actul suprem de biruință. Până la ajungerea la acest stadiu avansat de cunoaștere e nevoie de rezistență la stres, frustrare și multă nepăsare vizavi de făcutul de râs. A se lăsa acasă perfecționismul, orgoliul, teama de a face greșeli, luatul propriei persoane în serios și alte animale sălbatice. Trebuie să te scalzi un pic în cazanul cu prostie. E ca un fel de botez.
Așadar, ceea ce face limba germană o limbă grea e gânditul ca în limba germană. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă așa ceva:
„Azi eu voi pe piața de la marginea orașului, în care de mulți ani, după ce bani strâns am, ca un bun apartament să cumpăr, locuiesc, merge. Dacă eu nu azi dus m-aș fi, aș fi eu probabil viitorul duminică, când vremea mai frumos fi va, mers. Lucrurile, care cumpărate a fi trebuie, nu sunt deloc multe, însă eu am de timp nevoie, ca să o alegere bună atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere cantitativ fac. Astăzi o strălucitoare soare este pe cer dar vremea este nu prea cald. Din păcate pot eu niciun fustă a purta. Eu voi totuși un rochie și un cămașă pe deasupra lua. Mă gândesc, dacă eu cu mașinul sau cu bicicletul într-acolo conduce voi. Aceasta este o decizie greu de întâlnit. Eu voi în caz de eventual ploaie și un roz cu verzi buline umbrelă cuminelua. Ai vrea și tu poate, cuminesăvii?”
Sigur că acest deosebit de expresiv paragraf sună a ceva scris de cineva în cea mai stricată română, dar am aplicat efectiv regulile după care funcționează germana, de la așezarea cuvintelor în propoziție, la genuri diferite pentru substantive, prepoziții diferite și expresii care se construiesc diferit. Părerea mea e că de asta e germana grea. Cuvintelelungisuntojoacădecopiiîncomparațiecuasta.
Desigur, există o cale mai simplă de a învăța:
Volina Șerban 